football-transparent

ANALIZA MECIULUI AUSTRIA – ROMANIA 2 – 3 —  Mare victorie obținută de Naționala României împotriva selecționatei de rezerve a Austriei, într-un meci din cadrul Ligii Națiunilor.

Victoria este mare deoarece a venit în urma autodepășirii limitelor fotbaliștilor români, care au dat dovadă de determinare, spirit de luptător și atitudine de învingător, muncind din greu până la ultima picătura de energie până la finalul meciului. Este un lucru pe care l-am văzut rar la echipa României, care ne-a obișnuit de mulți ani cu tradiționala lene mioritică și înfumurarea de vedetă a unor jucători de mâna a doua.

Este o schimbare radicală de atitudine a jucătorilor Naționalei odată cu venirea lui Radoi în postul de selecționer, care, dacă nu strălucește prin profesionalism și experiență, se pare că este un bun psiholog, știind cum să-și capaciteze jucătorii la efort.

Nu este însă cazul să ne îmbătăm cu apă rece după această „mare” victorie împotriva rezervelor Austriei. Chiar și așa austriecii au fost superiori din punct de vedere tehnic românilor, însă catastrofali în ce privește organizarea echipei. E lucru de mirare la niște nemți, fie ei și din Marca de Est, să se prezinte lamentabil tocmai la capitolul unde gena germană strălucește, însă explicația e aceea că au comis aceeași greșeală pe care au făcut-o românii în meciul cu Irlanda de Nord: au desconsiderat adversarul, crezând că simpla lor prezența pe teren e suficientă să le asigure victoria.

Meciul a început cu o lovitură de trăsnet: Coman, care promite să fie un mare jucător, superior prin viteză și dribling tuturor jucătorilor care au intrat luni seara pe teren, atât români cât și austrieci, a trecut în viteză ca expresul pe lângă mijlocașii austrieci, a ajuns în colțul din dreapta al careului advers, de unde i-a pasat inteligent lui Alibec, rămas liber cu portarul după ce fundașul austriac din zona sa a fost nevoit să strângă la Coman, iar Alibec a înscris cu noroc, portarul austriac fiind prost plasat și n-a mai ajuns mingea.

Aici am o observație de facut: finalizarea aleasă de Alibec mi-a dovedit că acesta n-are nimic de-a face cu postul de atacant veritabil. Un vârf autentic și profesionist ar fi șutat imparabil din poziția lui Alibec, execuția de finețe ar fi ales-o doar dacă n-ar fi avut altă soluție. În rest, Alibec a fost o mână moartă pentru Naționala României. N-a alergat eficient, n-a driblat, n-a dat o pasă decisivă și n-a șutat periculos. Este păcat că, dintr-un capriciu al lui Rădoi, expiratul Alibec ocupă fraudulos locul unui jucător care merită să îmbrace tricoul Naționalei.

m-coman
FLORINEL COMAN – Un Hagi vitezist al Nationalei

Austriecii au sesizat imediat de unde vine pericolul mortal pentru ei, așa c-au mai pus un fundaș să-l marcheze strict pe Florinel Coman, care n-a prea mai putut mișca eficient în ofensivă, cu excepția unei faze în care a driblat vreo trei jucători austrieci la mijlocul terenului și-a părtrus periculos spre careul advers, însa a pasat greșit și faza s-a stins.

Un antrenor de meserie ar fi sesizat imediat că flancul drept al austriecilor a rămas descoperit prin dublarea marcajului la Coman și-ar fi căutat să speculeze gaura din defensiva adversă. N-a fost însă cazul lui Radoi, căruia nu-i prea plac extremele de viteză…

Al doilea și-al treilea gol al României au venit în urma unor greșeli flagrante din defensiva austriacă, chiar dacă golul lui Maxim a fost o bijuterie de finețe, așa că nu putem decât să apreciem calitatea speculativă a fotbaliștilor români.

În rest, atacul Romaniei a fost ca și inexistent, căci Florinel Coman era păzit strașnic de austrieci, iar Deac sau Iancu n-au mișcat pe partea dreaptă a atacului României, deși era era o pâine bună de mâncat acolo. Ambii sunt însa lipsiți de viteză sau driblingul lui Coman.

Pentru meciul de baraj cu Islanda România ar avea nevoie ca de aer de un vitezist pe extrema dreaptă, care să speculze eventuala blocare cu încă un fundaș islandez a lui Coman și să profite de spațiile libere lăsate astfel. Aici Man s-ar impune cu prisosință, căci este un jucator care poate pătrunde în mare viteză pe flancul drept al apărarii vikinge, chiar dacă n-are și driblingul lui Coman, însă poate pasa eficient.  Islandezii nu vor putea pune doi oameni și pe Man, căci se vor descoperi catastrofal pe centrul apărării.

Dar, nu cred că este rolul meu să-l învăț pe Rădoi ce să facă în rolul său de selecționer. De strategia și tactica meciului cu Islanda va fi singurul responsabil. La fel ca și de selecția jucătorilor. Ma limitez doar să salut marea victorie din meciul cu Austria și să semnalez erorile comise. Mai departe este treaba celor responsabili de performanțele României.

Teamă mi-e însă că din această victorie norocoasă responsabilii noștri de la echipa națională nu vor învăța nimic și se vor complace în dulcea lor suficiență. Este o caracteristica specifică genei fotbalistului român. Așa că să laudam cu spor victoria României și să aruncam la coșul de gunoi semnalele de alarmă. Oricum nu le-ar fi luat nimeni în seamă, chiar dacă Naționala ar fi pierdut meciul cu Austria.

Alex Hatta