football-transparent

ANALIZA MECIULUI ROMÂNIA – IRLANDA de NORD 1 -1 [pamflet] —   Irlanda de Nord e coșmarul Naționalei României, căci mereu buturuga asta mică a răsturnat căruța hodorogită a „marilor” jucători români și „uriașilor” ei antrenori.

În preliminariile Mondialului din ’86, Irlanda de Nord a lăsat România acasă, învingând-o cu 1-0 chiar la București, deși din acea selecționată a României făceau parte Hagi și Balaci, iar antrenor era „maestrul” Lucescu.

Blestemul nord irlandez a lucrat din plin și vineri seara asupra selecționatei lui Rădoi. Considerând victoria o simplă formalitate, Rădoi a trimis în teren o echipă de „vedete” cu nasul pe sus, care și-a închipuit că e suficient să plimbe aiurea mingea pe teren pentru a câștiga meciul.

Două mari greșeli a comis Rădoi în această partidă: selecția și tactica.

SelecțiaA adus la echipă și i-a pus să joace pe niște fotbaliști care nu (mai) meritau să îmbrace tricoul naționalei, jucători care fie erau ieșiți din formă, fie ocupau fraudulos locul unui jucator care ar fi meritat să joace.

Mă refer aici în primul rând la „marele” Alibec, care trebuia să joace cel mult într-o selecționată a unui azil de bătrâni, nicidecum în cea de seniori a României. Incapabil să alerge sau să-i dribleze pe rudimentarii dar agilii nord irlandezi, a facut pe „maestrul” fotbalului, dând pase cu călcâiul în neștire în fața aprigilor fundași adversi, așezați pe două linii în stil italian în fața careului de 16 metri, care zâmbeau amuzați la floricele de stil ale moșului Alibec.

Ar fi fost mult mai util în locul său un Man sau Coman, capabili să alerge și să-i dribleze pe fundașii nord irlandezi.

Mirel-Radoi
MIREL RADOI – Un selectioner paralel cu selectia si tactica

 Tactica. Ceea ce le-a cerut Rădoi jucătorilor săi în meciul cu slăbuța selecționată nord irlandeza ne-a dovedit că omul n-are nimic de-a face cu meseria de antrenor. Înclin să cred ca performațele selecționatei U21 cu Radoi pe banca s-au datorat exclusiv talentului tinerilor jucători români, care ar fi putut obține performațe infinit mai mari cu un antrenor de meserie pe banca selecționatei de tineret.

În meciul de vineri seara, Rădoi le-a cerut jucătorilor săi să încerce să spargă apărarea adversă aglomerând jocul pe centrul terenului, prin combinații scurte la marginea careului advers.

Tactică falimentară, în condițiile în care arțăgoșii nord irlandezi erau așezați pe două linii scurte, dublajul lor fucționând din plin și oprind ușor tentativele de pătrundere a mingii în careul lor.

De aceea ocaziile de gol ale României au fost mai mult rodul întâmplării decât al unor faze clare, bine lucrate, părând parcă carambolurile unor jucatori de biliard aflați în stare de ebrietate, decat ale unor fotabilști profesioniști.

O altă greșeală imensă de tractică a reprezentat-o introducerea a înca doi fundași de meserie în echipa Romaniei, după eliminarea jucătorului nord irlandez, fapt ce-a lăsat atacul României în minoritate, atacanții români fiind mereu încojurati fiecare de câte trei-patru jucători adverși. Rădoi și-a închipuit că astfel, prin antijoc, poate câștiga meciul. Dacă îți bați joc de fotbal, fotbalul te pedepsește: arțăgoșii nord irlandezi i-au arătat lui Rădoi cum se desface o apărare supraaglomerata și i-au dat gol la o fază fixă. O simplă centrare în careu a fost suficientă să-i bată pe toți cei șase fundași de meserie, incapabili să-l marcheze pe singurul jucător mai periculos al nord irlandezilor.

O altă metodă de a desface apararea aglomerată a nord irlandezilor ar fi fost jocul cu extremele, unde un Man sau un Coman ar fi putut ușor pătrunde în viteză pe flancuri și întoarce astfel apărarea adversă, iar mingea ar fi putut fi trimisa spre marginea careului de 16 metri, de unde ar fi putut fi valorificata cu mai mult succes în fața unei apărări întoarse.In concluzie, egalul pe teren propriu din meciul cu Irlanda de Nord este imputabil pe de-antregul selecționerului Mirel Radoi, care a facut o selecție greșita și a ales o tactică de joc la fel de falimentară.

Jmgb
Imaginea neputintei si deznadejdii echipei Romaniei in fata unui adversar modest

Blestemul care bântuie fotbalul românesc nu e Irlanda de Nord, ci incompetența. Selecționeri și antrenori care n-au al merit decât poate acela c-au fost cândva „mari jucatori” ocupă funcții de conducere pentru care n-au pregătirea necesară, nu știu să selecționeze jucători și nici ce să le ceara acestora, nu știu să-i antreneze și-i pun să dea piept cu echipe cu jucatori modești, dar pregătiți de sisteme în care antrenoratul a devenit o știință și chiar o industrie. Degeaba ai o orchestră bună, dacă ea cântă după ureche… Degeaba ai jucători excepționali, dacă joaca la întâmplare sau dupa tactici aiurea…

În meciul cu Irlanda de Nord, România a jucat după ureche o partitură falsă cu jucători care și-au închipuit că simpla lor prezență pe teren e suficientă să le aducă victoria. Iar rezultaul s-a văzut. În aceste condiții, eventualele succese ale Naționalei României vor fi mai mult rezultatul inspirației de moment a jucătorilor, decât rodul unui sistem bine pus la punct care să-i facă să câștige chiar și atunci când joacă mai prost.

Alex Hatta