dossier-parrot-logo  ACTUALITATEA [pamflet] —   Închinarea la Înalta Poartă reprezintă o tradiție adânc înrădăcinată pe plaiuri mioritice, o permanență a persistenței milenare a poporului roman, care a inventat înțeleptul proverb „Capul plecat sabia nu-l taie” pentru a avea astfel o adevărată constituție după care să-și ghideze diplomația, chiar dacă, de-a lungul timpului, Înalta Poartă s-a numit Imperiul Roman, Imperiul Bizantin, Hoarda de Aur, Imperiul Otoman, Rusia, Uniunea Sovietică și, în sfârșit, Uniunea Europeană și SUA, aceasta din urmă fiind cunoscută și ca Marele Licurici.

Acuma, este adevărat că închinarea asta rușinoasă, dar sănătoasă, n-a fost tot timpul absolut totală, că au mai existat cazuri de răzvrătiri din când în când, care au culminat cu trădarea față de Înalta Poartă a domnitorului Dimitrie Cantemir, care le-a dat Moldova pe tavă rușilor, fapt care a dus apoi la instituirea regimului fanariot în țările române, da’ îndeobește supunerea a fost relativ satisfăcătoare vizavi de Poartă. A ajutat mult la această supunere fără crâcnire și obiceiul turcesc al mazilirii, când solul sultanului se prezenta în fața domnitorului și-i zvârlea o năframă în față, dându-i de înțeles că nu se mai află în grațiile sultanului și musai trebuie s-o ușchească din jilțul domnesc, dacă nu vrea să-și piardă capul.

Chiar și cu inconvenientul acesta al mazilirii domnitorului care nu-și plătea la timp tributul și nu făcea daruri sultanului pe plăcerea sa, țările române au reușit să ducă o politică externă înțeleaptă, evitând trasformarea lor în pașalâcuri, adică în provincii otomane conduse după bunul plac al unui pașă ales de sultan.

Nu mai este cazul în prezent să vorbim de o politică externă sau internă proprii ale României, căci nu mai are d’astea de la semnarea pactului strategic cu Marele Licurici. Deși mai are formal un președinte, un guvern, un parlament și câteva instituții zise democratice, țara este condusa în realitate de la ambasada Marelui Licurici, unde ambasadorul Adrian Zuckerman, un adevărat pașă cu puteri discreționare, un mic dumnezeu care hotărăște ce e bine și ce e rău în politica țării, dispune care sunt partidele care merită să mai rămână pe scena politică și care trebuie să-și închidă dugheana politică și să plece la culcare. Sau la pușcărie.

Odată cu numirea ambasadorului lui Trump în România, în persoana acestui Agamiță Dandancahe cu nume de zăhărel, un tip cam de inteligența stăpânului său de la Casa Alba, pe lângă care Gigi Becali poate fi considerat un adevărat savant, s-a instituit obiceiul ca ordinele și dispozițiile Marelui Licurici să nu mai fie date prin intermediul Ministerului de Externe al României, ca până acum, ci ele sunt publicate în editoriale pe site-ul ambasadei ca adevărate firmane ce trebuie executate întocmai și la timp, altfel începe mazilirea cu DNA-ul, instituțiile de forță și presa aservită.

În cel mai recent firman, pașa Zuckerman mulțumește vasalului său, presedintelui Iohannis pentru „eforturile sale de a încheia munca începută acum 30 de ani și de a curăța România de ultimii baroni roșii și moștenirea lor coruptă” [https://www.cotidianul.ro/dezvaluirile-editorialistului-adrian-zuckerman/].

Carevasazică lupta împotriva corupției a fost doar un moft, un bagatel care a avut darul de a-i mazili pe baronii roșii, uneltele subversive ale Ciumei Roșii pe plaiurile mioritice, și nu de a însănătoși moral societatea și a o vindeca de flagelul corupției. Cu alte cuvinte, mascarada luptei anticorupție n-a avut scopul nobil preconizat, ci a urmărit anihilarea politică a stângii românești, asociată de dreapta politică cu Ciuma Roșie.

În acest timp, marea criză economică generată de pandemia de coronavirus își arată monstruoșii colți acasă la pașa Zuckerman și pretutindeni în lume. Vremurile se arată cumplite, căci atunci când nimeni nu mai produce nimic, foamea și revolta îi zguduie până și pe cei mai mari licurici.

În pașalâcul american România e liniște. Partidele se pregătesc de alegeri, iar alegătorii ascultă cu docilitate și plini de speranță noile promisiuni electorale. Peste toți, pașa Zuckerman domnește atotputernic cu firmanele sale mazilitoare de ciumă roșie. Căci oricine nu-i e pe plac pașei poate fi bănuit și acuzat pe loc de simpatie pro Ciumă Roșie.