Windrose-transparent♦ Behăind la stele… Într-o postare cu rimă asimptomatică, intitulată Omul, steaua și țapulstimabilul blogger Nautilus ne informează lapidar cum că un om privea o stea în timp ce țapul behăia… Liricul blogger nu ne spune mai multe despre omul cu pricina, dar bănuim ca era un biet visător infantil care își pierdea vremea uitându-se năuc la stele, în loc să-și caute și el un loc de muncă și astfel să scape de „dă și mie…”. Cât despre țap, în afara faptului că behaia în momente romantice, nu ne spune iarăși nimic autorul.

Dacă țapul era al omului și nu se afla acolo din întâmplare, pripășit de pirn cine știe ce coclauri, sau trimis de nevasta omului ca să-i strice liniștea, atunci acesta nu s-a priceput să-i dea bietului țap o educație adecvată, să-l învețe bunele maniere, ca să nu mai behăie ca unii parlamentari când sforăie în timpul ședințelor. E nasol să-ți behăie țapul taman atunci când ai și tu o clipă de reverie și privești nostalgic stelele, stricându-ți clipa de magie…

În final, aflăm cu stupefacție că țapul era de fapt un țap de bere, iar steaua, o stea de mare care s-a pitit în nisip… Însă cea mai mare surpriză am avut-o cu omul: era un nenorocit de om de zăpadă !

Asta m-a zăpăcit cu totul. Adicătelea cum behaia țapul de bere, stimabile Nautilus ? Poate behăia omul de zăpadă, ca un porc umflat de berea băută în neștire și care l-a adus în halul să vadă stele de mare pe cer…

Dom’le, io am impresia că liricii noștri bloggeri au început să behăie versuri absurde… Da’ poate ăsta o fi calul lor de bătaie. Da da !

♦ Stând drept într-un univers curb… În articolul Dreaptadreptaciul blogger Florin se străduiește să ne convingă ca filosofia politică de dreapta este mai bună decât cea de stânga, că barem dreapta are… ecuație.

Deși argumentul e forțat și ilar, căci ecuația dreptei are de-a face cu filosofia politică la fel cam cât are nuca cu peretele, stimabilul blogger dreptaci ar trebui să știe că trăim într-un univers curb, datorită forțelor gravitaționale, unde drumul cel mai scurt între două puncte e o curbă, și nu o dreaptă.

Astfel, ecuatia dreptei nu mai servește decat pentru lucrurile mărunte, insignifiante la scara universului. Cramponându-te de ecuatia dreptei la nivelul lucrurilor mari, universale, poți ajunge la erori fatale…

Se dovedește astfel că dreapta nu mai este o soluție la problemele mari, cu adevărat importante. Ea nu mai este utilă pentru problemele de perspectivă, pentru acestea trebuind să facem apel la ecuații de ordin superior.

Dreapta nu mai este utilă nici pentru a rezolva problemele punctuale, de detaliu, căci la scara microcosmosului domesc ecuațiile mecanicii cuantice, unde ecuatia dreptei nu mai functioneaza. Rezultă că dreapta nu are soluții adevărate pentru fiecare om în parte, că pentru a asigura fericirea individului trebuie să faci apel la alt tip de ecuații.

În concluzie, este o cauză pierdută dreapta dreptaciului blogger Florin.