Windrose-transparent JEAN COCTEAU

♦  „Oglinzile ar face bine să se gândească serios înainte de a ne oferi propria noastră imagine”.

♦ „Un poet nu poate vorbi despre poezie, după cum o plantă nu poate vorbi despre horticultură”.

♦ „După părerea mea, un membru al Academiei Franceze este un domn care, după moarte, se transformă în fotoliu”.

♦ „Banii te ajută să suporți sărăcia”.

♦ Invitat la o recepție la ambasada din Paris a Statelor Unite, Cocteau stârnește curiozitatea atașatului militar american, venind îmbrăcat în uniforma de gală a membrilor Academiei Franceze: bicorn pe cap, veston cu fireturi și epoleți, sabie. Bietul militar de peste ocean, care nici nu auzise de Cocteau și nici nu văzuse vreodată o asemenea uniformă, se foia căutând să afle „din ce armă e ofițerul ăsta francez”… La un moment dat, a găsit soluția. Adresându-se lui Cocteau, îl întreabă, cu degetul îndreptat spre uniformă: „Blindate ?”

La care scriitorul răspunde imperturbabil: „Nu, geniu !”.

Sacha Guitry

„Dacă toți cei care mă vorbesc de rău ar ști ce gândesc eu despre ei, m-ar vorbi și mai de rău”.

♦ „Când se va decide lumea să-i ia în serios pe comici ?”.

Georges Courteline

♦ „Dacă ar fi să tolerăm altora tot ce ne permitem să facem noi înșine, viața ar deveni de netrăit”.

Georges Clemenceau

Despre Georges Clemenceau, celebru ca om politic, se știe mai puțin că a fost și un remarcabil publicist. Director – între altele – al ziarului „L’ Aurore”, în coloanele căruia Emile Zola a publicat vestita scrisoare deschisă către președintele republicii, intitulată „Acuz !” și care a declanșat istorica „Afacere Dreyfus”, Clemenceau pusese în toate birourile gazetei următorul anunț: „Domnii ziariști sunt rugați să nu părăsească redacția înainte de a veni”.

Culese și tălmacite de L. Sărățeanu,

Almanahul Literar, 1986, editat de Asociația Scriitorilor din București