Windrose-transparentAzi ne propunem la rubrica Roza Vânturilor să facem mișto de bloggerii noștri cei de toate zilele. Ce, ei sunt mai presus de ceilalți muritori ? Ei, aș ! Vezi de treabă ! Sunt toți o apă și-un pământ…

Și apoi, o lege fundamentală a marketingului spune că important e să se vorbească de tine, n-are importanță dacă de bine sau de rău… Iar cine se supară, să aibă grijă, c-o să-i taie popa „nasul” ! De altfel, Popa Gomboașă chiar și-a exprimat intenția de a publica câteva predici duminica la Moara de Vânt… Și mai știe și câteva blesteme terebile; asta pentru cei care intenționează să ne blocheze… 🙂

Deci, să vedem ce trăsnăi au mai făcut bloggerii:

♦ A evadat Mihail Toma !

Stimabilul blogger ne informează în articolul domniei sale, intitulat „Marea evadare”, că de data asta a dat-o bulită rău de tot și-a evadat în nu știu ce mlaștină…

Dom’ Toma, nu-i frumos să fugi din carantină, chiar dacă ai o revelație și constați așa, subit, că ești mort… Și Raluca Turcan, stimabila noastră vicepremier, și-a dat seama că s-a trezit dimineața moartă, da’ n-a dat bir cu fugiții nicăieri, ci a rămas conștiincioasă la post să lupte cu pandemia. La cititori nu vă gândinți, dom’ Tomiță, că-i puteți infecta cu ficțiune speculativă și, în loc să meargă la grătar și să asculte manele ca toată lumea, stau carantinați în bibliotecă și pierd vremea cu literatura ?

Alo, miliția ? Pe Mihail Toma urmariți, prindeți și arestuiți !

♦ Domnul Mishuk e iar melancolic ca de obicei și ne propune spre lectură o altă Melancolie de-a sa, una în care îi tremură o picătura pe gene când a găsit o scoică îngropată în pădure.

Io am o problemă serioasă cu scoica aia. De unde a apărut și ce caută în creirul munților ? Precis niște bandiți au furat-o de pe litoral, profitând de carantină, și-au ascuns-o taman în pădure, ca să nu-i dibuiască miliția.

Bine, domnu’ Mishuk, da’ ați alertat miliția ? Vă înțeleg nerabdarea de a aduce la cunoștința opiniei publice acest fapt divers, dar ar fi trebuit să dați dovadă de spirit cetățenesc și să alertați în prealabil autoritățile de comiterea acestei infracțiuni, că cine știe ce alte metafore mai furaseră tâlharii ăia și nu-i corect civic și litrar să lăsăm nedescoperite astfel de infracțiuni metaforice…

♦ Un fapt mai puțin obișnuit s-a petrecut pe blogul onorabilei Doina Florescu, care ne informează în articolul său că un cetățean de culoare, despre care domnia sa afirmă că era negru, a încercat să vânda un papagal, probabil furat, la un magazin… Replica papagalului a făcut-o să râdă pe vânzătoare, însă stimabila bloggăriță nu ne informează defel ce s-a întâmplat mai departe. Nu știm dacă vânzătoarea s-a îndrăgostit sau nu de cetățean, dacă s-au căsătorit și nici dacă hâtrul papagal a participat în calitate de domnișor de onoare la nunta celor doi.

Puțin, cam puțin pentru un articol…

În articolul „Terapie pentru trup si suflet” , eminenta gospodivă Lululussy ne propune o terapie specială și ne întâmpină chiar de la intrarea pe blog cu o poză în care sărută cu foc un câine.

Acum, mă întreb pentru cine e terapia: pentru cititori sau pentru câine ?

♦ Ovi ne spune în articolul său cu numărul 14 că domnia sa este foarte tolerant cu cei care tușesc. Bine, da’ dacă au tuse măgărească sau, ferească sfântul !, covid ? Ai mai fi atunci așa tolerant cu tusea, stimabile ?

Deocamdată atât pentru rubrica de azi, însă păzea !, bloggerilor ! Moara de Vânt e cu ochii pe voi !