00263-pana de scrisscenariu de film

PRIMA SECVENȚĂ

Chicago: O mare sală ultramodernă a unui consiliu de administrație. În jurul mesei vom descoperi pe cei mai ticăloși gangsteri-clănțăi care există pe pământ. Unul dintre gangsteri  —  un tip uscățiv, cu o expresie crispată, fără un ochi  —  ține o cuvântare. Mutrele auditorilor sunt grave. Gangsterul-raportor e poreclit „Cardinalul”. Declară: „Întregul imperiu al crimei este în doliu. Șeful nostru iubit, temut, ce nu era contestat de nimeni (pe care-l vom numi pentru mai multă ușurință Al. Capone) a murit. Doliu și tristețe în imperiu. Dar afacerile sunt afaceri. Mafia este Mafia. Și, prieteni, aici toți suntem sicilieni, familia e familia”.

Toată lumea aprobă. E vorba acum de a proclama pe noul împărat al crimei. „Cardinalul” — întrucât a fost mâna dreaptă a veneratului Capone — declară că pentru el nu există îndoială și nici o altă alegere posibilă. Căci el este legitimist: „Așadar Giulietta Capone, fiica prea scumpului nostru șef, trebuie să domnească”.

Larmă, discuții… O femeie moștenitoarea imperiului ? Da, totuși e o Capone… Da, totuși e o femeie… Da, totuși pentru coeziunea „familiilor Mafiei…

Autoritatea „Cardinalului” este atât de mare și exercită o infuiență copleșitoare încât până la urmă este votată. Giulietta Capone va domni.

A DOUA SECVENȚĂ

Treburile merg prost. Revolta mocnește în rândurile membrilor Mafiei. Degeaba domnește o Capone; este totuși o femeie. Pentru a guverna imensul imperiu al crimei, Giulietta nu face față. Chiar „Cardinalul” totuși, credincios ei și legitimist până-n vârful unghiilor, este obligat în sinea lui să recunoască. Și „Cardinalul” este foarte îngrijorat văzând opoziția cârtind din ce în ce mai fățiș; îl cuprinde disperarea văzând că are tot mai puține argumente pentru a-i combate pe cei care o critică. În realitate, totul se șubrezește.

A TREIA SECVENȚĂ

„Cardinalul” îi mărturisește Giuliettei drama sa. Ei, personal, puțin îi pasă. E îndrăgostită de un funcționar (asta-i culmea !) și nu dorește decât să transmită altcuiva atribuțiile ce le are. O Capone să vorbească așa ! Pe „Cardinal” îl îngrozește. E culmea ! Dacă venerabilul ei tată ar fi auzit ! „Ce-ați vrea acum să fac ?”, întrebă plângând Giulietta. „Am o idee !”, exclamă „Cardinalul”. „Dacă aveți o idee, foarte bine, aprobă Giulietta, eu nici nu cer altceva…” 

mafia-meeting (1) A PATRA SECVENȚĂ

Gangsterii cei mai ticăloși s-au adunat într-o ședință extraordinară. Pentru a asculta o expunere a „Cardinalului”. Nu se îndoiesc  — treburile au mers atât de prost în ultimele opt luni —  încât firește au fost convocați să voteze înlăturarea Giuliettei. Cu o majoritate zdrobitoare acum sunt de acord. Sărmanul „Cardinal”, cât trebuie să sufere !

Dar „Cardinalul”, care se scoală în picioare pentru a-și ține expunerea, este foarte bine dispus ! Ciudat ! Și (asta-i mai ciudat !) „Cardinalul” declara că a sosit timpul să fie ales un nou împărat al crimei… Se aud strigăte: „Bravo, bravo !”… Atunci „Cardinalul” lansează bomba: „Domnilor, am să vă aduc la cunoștință o veste foarte importantă… și fericită. Giulieta Capone e… însărcinată !”

Stupefacție ! Al naibii „Cardinal” ! Mutrele celor din opoziție se alungesc. Acelea ale legitimiștilor, deodata, radiază. „E de la sine-nțeles, continuă Cardinalulcă dacă Giulietta Capone, fiica aceluia care a fost cel mai mare împărat al crimei din toate timpurile, aduce pe lume un fiu, e de la sine-nțeles…”  Nu este lăsat să termine. Legitimiștii aplaudă frenetic. Cei din opoziție, mai întâi stupefiați, parcă i-ar fi lovit fulgerul, sfârșesc și ei prin a aplauda. „Cardinalul” înlătură perdeaua și Giulietta Capone, cu o burtă până-n gât, își face apariția. Este prmită cu ovații. Traiască Giulietta !

A CINCEA SECVENȚĂ

O clinică. Luxoasă. Va bate ceasul-grav între toate. Pretutindeni gangsteri ticăloși care se agită, dau târcoale, se ridică, se așează, își rod unghiile, se șterg de sudoare ca cei mai neliniștiți dintre (viitorii) tați. Înaintea clinicii, șiruri de Cadillacuri negre. Pe culoare, ucigași-ticăloși, paznici-ticăloși, înarmați până-n dinți se hârjonesc cu frumoase surori de caritate.

În camera învecinată cu sala de naștere, înalta aristocrație a Mafiei. Între ei „Cardinalul”, descompus de neliniște. Și vestea străbate ca fulgerul ! E un băiat ! Îmbrățișări ! Felicitari ! Al. Capone al II-lea s-a născut ! Imperiul crimei are un moștenitor ! Unul adevărat ! Un bărbat !

A ȘASEA SECVENȚĂ

Vestea face ocolul pământului. Telescriptoarele nu mai prididesc. La fel ziarle, telefoanele. Se văd trei păstori sicilieni, care sar de bucurie la primirea unei telegrame. De asemenea baruri, bordeluri, cabarete (la Tokio, Hamburg, Londra, Paris, Rio de Janeiro) unde toată lumea la aflarea veștii se îmbrățișează, plânge, destupă sticle de șampanie, beau ! Li s-a născut un împărat.

A ȘAPTEA SECVENȚĂ

Cadourile regilor-mari (gangsteri) pentru șef. Se grămădesc. Mitraliere, pistoale-mitralieră, șișuri, cuțite, măciuci. Un arsenal fabulos (armele sunt adevărate) umple sala de naștere. Asemenea cadouri curg puhoi.

cb42

A OPTA SECVENȚĂ

Evident va fi cea mai lungă și va constitui miezul filmului. E menită să ne înfățișeze educația moștenitorului tronului. Nu vom intra în amănunte în această secvență capitală. Ne vom mărgini să indicăm tonul schițând cateva idei.

Profesorii lui Al. Capone al II-lea au fost selectați. Toți, în diferitele lor specialități, sunt cei mai buni și constituie floarea gingașă a aristocrației mârșave.

Împăratul are opt sau zece ani.

Educația lui ? De exemplu:

a) ședință de tir cu pistolul. Copilul greșește. Sfaturi. Trage din nou ! Atinge ținta în centru. Excelent ! Ucigașii îl felicită, îi explică;

b) ședință de lectură: un gangster cu o mutră groaznică cu ochelari pe nas, urmărește într-o carte cum citește copilul. Acesta se bâlbâie la pasajele dintr-un roman polițist atroce — seria neagră: „Atunci Jonny trânti un picior în burta spurcăciunii de Nico… Pe urmă, cu vârful ghetei îi expedie o lovitură în mutră și-i zbură proteza; o a doua lovitură făcu să-i plesnească un ochi” etc. Copilul avea de pe acum un accent teribil de gangster;

c) ședință cu profesorii specialiști în droguri. Patru grămăjoare de pudră albă pe o masă. Du-te ! Copilul arată una din grămăjoare. Disperarea gangsterului ! Te înșeli, pentru a treia oară. Nu, ăsta-i zahăr ! Asta-i sare foarte fină ! Asta-i făină ! Cocaina, asta-i. Reîncep. Amestecă săculețele. Și de unde provine cocaina ? Care sunt furnizorii de seamă ? Unde se află marile laboratoare clandestine ? Cine este corespondentul nostru numărul unu în Franța, în Liban, în Turcia, în Japonia, în Mexico ? (etc.)

d) ședință cu specialiștii în falsificarea monedelor. Vizită la tipografi.

„Ad libitum” (opțional – n.red.). Va rămâne să se dea un ritm acestor diverse secvențe. Fiecare din ele va avea rapiditatea, tonul unui scheci și va ascunde o <<taină>>.

A NOUA SECVENȚĂ

În sfârșit, sosește ziua cea mare. Împăratul are zece ani. Iată momentul solemn de a fi „scos în lume”. Va fi într-o oarecare măsura pentru Al. Capone al II-lea ceea ce-i primul bal pentru domnișoarele din înalta societate, nu-i așa ? Da; și aici, această secvență va fi tratată în diverse scheciuri. Bunăoară (dacă ne închipuim unul) vom asista la intrarea puștanului într-un cabaret. Șeful își vizitează imperiul și se arată supușilor.

Încadrat de ucigași și paznici, avându-l pe „Cardinal” lângă el, șeful intră. Șovăie la ușa cabaretului. Pe urmă, stupoare. Orchestra se oprește din cântat. Cuplurile pe pista de dans se separă. Animatoarele părăsesc respectuos barul. Cocotele se depărtează. Of… e șeful ! Da… el este ! Priviți ! Patronul se bâlbâie, se închină, se scuză. Încadrat de formidabila lui gardă, șeful înaintează. Se oprește. Privirea lui mătură sala. În sfârșit, se cațăra pe un taburet. Barmanul își pierde capul. „Cardinalul” îi spune: „O grenadină pentru șef !… Și șampanie la discreție pentru toată lumea !”

52c5555 A ZECEA SECVENȚĂ

Altă zi de seamă: aceea în care șeful  — el însuși —  va conduce o „operație”. Firește e vorba de o spargere. Se pregătește și se prevede totul. Cu ajutorul specialiștilor și strategilor, șeful întocmește chiar el planurile (hărți fixate pe perete), triază informațiile, ascultă pe informatori etc. Se va ataca aici… Automobilele vor fi aici… altele aici… X, X, și Y vor fi postați aici cu grenade… X, X si Y vor acoperi retragerea cu pistoale mitralieră etc., pe scurt, o adevarată reuniune a statului major. Totul este pregătit. O să fie al naibii de bine pusă la punct !

A UNSPREZECEA SECVENȚĂ

Atacul. Extraordinară desfășurare de forțe. Lungi șiruri de automobile, toate încărcate cu gangsteri care se îndreaptă spre locul atacului. Talkies-walkies. Șeful ordonă, dispune, răspunde, sfătuiește…

Spargerea. Merge strună. Camioanele în care se transportă casele de bani. Planul se desfășoară de minune. Deodată sirene, sticleți. Panică. Retragere totuși în ordine. Luptă îngrozitoare. Automobile care gonesc și se zdrobesc. Sticleți care se prăbușesc. Gangsteri doborâți. Minunată luptă ! Reflectoare ale poliției care zboară în țăndări, atinse de gloanțe. Sirene… Într-adevăr o bătălie grandioasă. Șeful, cu sânge rece, e în culmea fericirii. Cu un asemenea bunic, un asemenea nepot.

A DOUĂSPREZECEA SECVENȚĂ

Ah, da ! A fost un eveniment de seamă ! O zi frumoasă ! O „dezvirginare” minunată ! Toată lumea îl felicită pe șef. Da, asta-i treabă cu adevărat. De ani de zile nu s-a mai văzut așa ceva. Am pășit în pragul unei epoci de aur. Trăim acum zorile unei epopei. Șeful declara că ar vrea să cerceteze prada primei sale mari lovituri. Da ! Firește, șefule ! Se deschid, se sfarmă, se întredeschid casele de bani.

Atunci apar zeci de ursuleți de plus, trenulețe electrice, automate mecanice, biciclete, patine pe roțile etc.

Șeful radiază de fericire. Ucigașii, induioșați, îl privesc. „Cardinalul” își șterge chiar o lacrimă, în timp ce tone de jucării apar în casele de bani care sunt deschise. Iată sfârșitul acestui minunat film ce constituie o satiră binevoitoare a moravurilor gangsterilor și a educației unor copii.

Jean Cau, Urmașul tronului